Pe B. l-am cunoscut cu multi ani in urma la petrecerea firmei. Eu eram disperata ca al meu iubit aflat pe drumul de intoarcere dintr-o delegatie nu dadea nici un semn. El bause suficient incat sa faca abstractie de mutra mea serioasa si ingrijorata si sa intre in vorba. Si bine a facut caci altfel, opt luni mai tarziu mi-ar fi fost probabil mai greu sa-mi gasesc consolarea in urma despartirii de acel iubit care nu, nu facuse nici un accident pe drum, ci doar uitase sa-si deschida telefonul.
De atunci m-am tot revazut cu B o data sau de doua ori pe an cand nici unul dintre noi nu eram intr-o relatie stabila. Obligatoriu in intalnirile noastre era implicat vin bun si sex si mai bun. Ma intreb acum cum ar fi intalnirile fara vin? Poate ca i-ar fi mai greu sa ma scoata din propriul film si sa ma arunce intr-unul nou, oarecum strain dar al naibii de placut, asa cum se intampla de fiecare data. Ca si cum dupa ce toata viata te-ai uitat numai la filme europene, intri din greseala intr-un cinematograf unde ruleaza un film american. Uite asa afli ca exista Hollywood-ul relatiilor unde superficial poate fi extrem de linistitor si imbietor, iar pana la urma nu e nimic rau in putin divertisment.
Totusi faptul ca ai vazut doar filme europene pana la o anumita varsta nu e deloc neglijabil pentru ca te-a pus in contact profund cu emotiile si sentimentele tale si te-au impins sa sapi mereu mai profund in propria fiinta. Si cand vine acel moment in care esti pus fata in fata cu ceea ce simti te sperii. Si el se sperie. Si atunci definiti limitele relatiei - sa fie friends with benefits pentru ca a ne implica in mai mult de atat pentru noi nu functioneaza. Ok? Deal!
De atunci el a ramas peste noapte de fiecare data.
Ne-implicarea e dificila, e imposibil ca fiinta umana sa nu simti, sa nu-ti fie drag cel cu care ti-ai impartit corpul, gandurile si timpul indiferent de cat de superficial ar fi fost nivelul la care ai facut-o. Noi oamenii suntem creati pentru a simti si pentru a iubi. Suntem creati cu un camp emotional alaturi de cel fizic si mental. De ce ne e frica sa simtim? Poate pentru ca filmele americane nu ne invata ca putem fi liberi in dragoste. Ne invata despre drama si dependenta, despre povesti de dragoste ireale cu printul ce aduce printesei salvarea si fericirea vesnica, despre iubire fara libertate si sex fara emotie.
Dar sa-mi reiau povestea. Saptamana trecuta vine una din zilele acelea cand toate merg pe dos. Ma hotarasem sa-mi dau demisia, nu stiam ce o sa fac mai departe, backlog-ul era alarmant si nu aveam chef sa fac nimic. Asa ca intru pe facebook - care mai nou e precum frigiderul in care stii ce ai dar pe care il deschizi oricum cand te plictisesti poate, poate ti-a scapat ceva bun - si tocmai atunci B posteaza ceva interesant. Il salut virtual si incepem sa povestim. Ii spun ca nu sunt chiar bine iar el incearca sa ma linisteasca si se ofera sa ne intalnim sa vorbim si sa gasim o solutie. Eu ii raspund ca n-am chef de sex neimaginandu-mi nici o clipa ca omul chiar e preocupat de situatia mea si chiar vrea sa . . . discutam . . .
Poate ca de fapt intrebarea relavanta pe care trebuia sa o pun mai devreme este cum ar fi intalnirile noastre fara sex, nu fara vin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu