junk food sau junk emotions

Obisnuiam sa poftesc la junk food cand lucram multe ore obositoare si stresante in corporatie. Toate cunostintele, demersurile si practica unei alimentatii santoase nu mi-ar fi stavilit pofta de grasimi, prajeli si maioneze pe care le devoram fara pic de vinovatie pentru ca aveam drept scuza oboseala. Stim ca efectele junk food-ului sunt recunoscute ca fiind asemanatoare cu cele ale cocainei, adica te sedeaza, te desensibilizeaza si uiti cu succes de tine, uiti ca de fapt nu ai vrea sa fii acolo pe scanul de birou, si uiti de starea aceea mizerabila provocata de intrebarea: 'pentru ce naiba muncesc eu aici?'

Ideea de dating cu junk food nu a fost insa una pe care sa o iau in considerare, nici macar nu cred ca mi-a trecut prin minte. Cel putin nu pentru o prima intalnire cand am fluturasi in stomac, entuziasmul la cote alarmante si energia atat de inalta incat abia daca pot sa mananc.

Dar viata e plina de surprize mai ales cand te deschizi total catre ceea ce are sa-ti ofere si in plus mai cauti sa o pui si la incercare. Asa am ajuns la un first date in KFC. Care de fapt nu se poate numi un first date ci o prelungire a discutiilor incepute la cursul de masaj ce nu aveau deloc sa se sfarseasca in pat.

Discutii despre a pune punct si a merge mai departe, despre personal rebranding, mind fucking si incontro te indrepti cand ai renuntat la tot ce reprezenta confortul vietii tale si te arunci in necunoscut. Uitandu-ma acum inapoi nu cred ca as fi putut purta astfel de discutii mancand sushi sau salata verde in loc de cartofi prajiti.

Cartofii prajiti iti aduc alinarea de care ai nevoie si te impiedica sa privesti direct acele emotii dureroase care sunt rascolite de cel din fata ta care incearca cu orice pret sa ajunga la partea ta intunecata. Pentru ca daca nu era o parte intunecata nu te aflai acolo cu el, nu te simteai epuizata emotional de atatea alegeri si cautari si nu alegeai cartofi prajiti ci te multumeai doar cu o salata coleslaw. Adica nu incercai sa fugi de povara emotiilor si nevoilor suprimate, neprocesate complet sau neimplinite. Cu alte cuvinte junk emotions.

God bless junk food!

Fascinatia libertatii

Cata libertate putem suporta in iubire? Cat de liber il putem lasa pe celalalt? Cata libertate vrem sa avem din partea celuilalt?

E oare libertatea o responsabilitate prea mare?  A fi limitat si conditionat de celalalt in incercarea lui de a ne schimba pare a fi o dovada de iubire cautata de multi dintre noi. Pentru  ca daca incearca sa ne schimbe de fapt incearca sa ne ajute sa fim mai buni, ne ajuta si ne impulsioneaza sa facem pentru noi tot ceea ce noi nu reusim. Acceptam astfel sa ne dam libertatea in schimbul promisiunii ca vom fi acceptati de celalalt si poate in sfarsit vom reusi sa ne acceptam pe noi insine.

Oare a intelege iubirea celuilalt prin limitele pe care ni le impune e doar o chestiune de conditionare sociala - asa am vazut ca fac cei din jur si luam lucrurile ca atare sau de fapt nu e vorba de iubire ci de confortul de a avea pe cineva care sa ne dea o directie, care sa ne salveze de noi insine si pe care sa dam vina cand totul incepe sa se prabuseasca in jurul nostru?