Uneori timpul si viata par sa curga atat de repede pe langa mine incat vreau sa le tintuiesc in loc, oricat de absurda si imposibila ar parea aceasta idee.
Intr-o duminica dupa-amiaza, lenesa si insorita, in ceainaria Serendipity, trimitandu-mi emailuri dintr-o alta viata catre una noua, am simtit ca pot sa opresc o farama de timp si sa o pastrez pentru a o atinge din nou peste ani.
Gustul de cafea si placinta cu dovleac, muzica desprinsa din povestea unui film francez, fluturii care apar unde nu te astepti, undele parfumate de ceai ce se raspandesc dinspre bucatarie, zambetul larg al lui Nico care maiestreste ceaiul . . . Am devenit atat de absorbita de momentul acesta cu toata magia lui incat au disparut si trecutul si viitorul si sentimental ca viata se scurge pe langa mine, si nu a ramas decat intelegerea ca e in puterea mea sa creez din nou si din nou astfel de momente magice pur si simplu fiind total prezenta acolo unde sunt.