Desi am fost placut surprinsa mintea mea a aruncat imediat intrebarea: 'Da' ce am facut ca sa-l primesc?' Zambetul ei drept raspuns m-a facut sa-mi dau seama cat de stupida a fost intrebarea mea venita din constiinta aceea a lui 'Nu sunt suficient de bun' sau 'Trebuie sa dovedesc ca merit' si care nu ne lasa sa ne bucuram si sa primim lucrurile mici si simple pe care viata ni le ofera clipa de clipa pentru ca suntem mereu in cautarea a ceva de facut pentru a demonstra (Cui?) cine suntem si ce putem. Apoi am spus imediat 'Multumesc' si m-am simtit inundata de fericire.
Am inteles cum un astfel de gest mic poate schimba ziua unui om, il face sa se simta valoros in ochii cuiva si prin urmare in ochii lui, si poate starni in el dorinta de a face la randul sau astfel de gesturi pentru ceilalti. Si cred ca asta ne poate aduce acea stare de normalitate catre care tanjim ca societate.
Gustul gesturilor simple e unul din acele gusturi de care nu te mai saturi precum gustul de ciocolata, de apa de izvor, de paine proaspata, sau de saruturi in zori.
Si vine atat din gesturile care se fac pentru tine cat si din cele pe care le faci pentru ceilalti.
